În vederea stabilirii diagnosticului de lupus, medicul va prescrie efectuarea mai multor analize. Interpretarea corectă a acestor analize și a rezultatului lor poate să fie dificilă. În multe cazuri, este posibil să dureze luni sau chiar ani pentru ca un doctor să strângă toate informațiile necesare pentru a pune diagnosticul de lupus.

Este important să aveți un dialog activ cu doctorul pentru ca diagnosticul de lupus sau al oricărei alte afecţiuni să fie făcut cu cât mai multă acuratețe și cât mai curând. Analizele recomandate în general sunt următoarele:

Analize de sânge: hemoleucograma sau hemograma

Aceste analize sunt necesare, deoarece, în cazul lupusului, numărul de celule roșii, celule albe sau trombocite din sânge poate fi scăzut.

Hemoleucograma completă măsoară următoarele valori:

• Numărul de globule roșii din sânge - hematii/eritrocite
• Numărul de globule albe din sânge - leucocite
• Cantitatea totală de hemoglobină din sânge
• Procentul de globule roșii (hematocrit)
• Media volumului globulelor - volumul globulelor roșii
• Media globulară a hemoglobinei
• Concentrația medie a hemoglobinei
• Numărul de trombocite

Analize de urină

Lupusul poate afecta rinichii fără niciun semn de avertizare vizibil, astfel că analizele sunt foarte importante pentru depistarea activității acestuia asupra acestor organe. Una dintre analizele urinei cele mai frecvent efectuate arată dacă sunt prezente fragmente de celule (părți de celule care în mod normal ar trebui să fie îndepărtate în procesul de filtrare a sângelui) și proteinuria (indică proteinele care sunt eliminate din organism, întrucât rinichii nu filtrează deșeurile într-un mod adecvat). Colectarea urinei pe o perioadă de 24 ore poate oferii, de asemenea, informații importante.

Anticorpii

Anticorpii pe care organismul îi produce împotriva propriilor sale celule joacă un rol crucial în lupus. Prezența lor poate indica diagnosticul de lupus:

• Anticorpii antinucleari (ANA) se regăsesc la 97% dintre persoanele cu lupus. Cu toate acestea, prezența doar a acestui indiciu nu semnifică întotdeauna că este vorba de lupus.
• Anticorpii anti-ADN dublu catenar sau Anticorpii anti-ADN nativ sunt acei anticorpi care atacă ADN-ul -materialul genetic- dinăuntrul nucleului celulelor. Anticorpii anti-ADN se regăsesc la jumătate dintre persoanele care au lupus, dar lupusul poate fi prezent și dacă acești anticorpi lipsesc.
• Anticorpii antifosfolipidici sunt indicatori ai unei stări de coagulare anormală a sângelui cu formarea de cheaguri de sânge la nivelul vaselor membrelor inferioare, în plămâni, cord sau placentă (ducând la avort). Cel mai adesea utilizaţi pentru diagnostic sunt anticoagulantul lupic, anticorpii anticardiolipinici și anti-beta 2 glicoproteină. Aproape 30% dintre persoanele care au lupus vor avea prezenți și anticorpii prezenţi în sifilis (VDRL). Totuși, un rezultat pozitiv nu înseamnă că aveți sau ați avut vreodată sifilis. Aproximativ 20% dintre persoanele cu lupus vor prezenta rezultate fals pozitive de sifilis.
• Anticorpii anti-Ro si anti-La (Ro si La sunt numele proteinelor din nucleul celulelor). Aceștia sunt deseori întâlniți și în sindromul Sjögren. Anticorpii anti-Ro se regăsesc în mod deosebit la persoanele cu o formă de lupus cutanat. Pentru un doctor, este important să observe prezența anticorpilor anti-Ro şi anti-La în cazul unei sarcini, de vreme ce ambele tipuri de anticorpi pot pătrunde prin placentă și pot provoca lupus neonatal fătului, sau, mai rar, bloc atrioventricular. Lupusul neonatal este rar și de obicei nu este periculos, dar poate avea uneori manifestări mai severe.
• Anticorpii Sm țintesc către proteinele Sm din nucleul celulelor. Prezenţi la 30- 40% dintre persoanele cu lupus, aceşti anticorpi indică aproape întotdeauna lupusul.
• Anticorpii RNP sunt direcționați împotriva particulelor ribonucleoproteice nucleare mici (snRNPs). Se întâlnesc în mai multe afecţiuni autoimune.

Alte teste de sânge

• Complementul este numele unui grup de proteine care protejează organismul împotriva infecțiilor. Ele acţionează pentru întărirea reacțiilor imune ale organismului. Fracţiunile de complement sunt folosite în mod suplimentar în cazul inflamațiilor cauzate de lupus, fapt pentru care persoanele cu astfel de inflamaţii au un nivel scăzut al complementului. Există 9 grupuri de proteine ale complementului, așa încât complementul este identificat cu C și un număr de la 1 la 9. Cele mai obișnuite sunt CH50, C3 si C4. CH50 măsoară funcția totală a complementului în sânge. Un nivel scăzut al C3 și C4 poate indica un lupus activ.
• Proteina C-reactivă este o proteină produsă de ficat, iar un nivel ridicat al acesteia în sânge poate indica o inflamație sau o infecţie suprapusă.
• Viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH) este un alt test pentru a depista infecțiile. Un VSH mare poate indica un lupus activ, dar poate apărea și din alte motive, o altă boală autoimună sau o infecție.

Biopsia unor țesuturi

Biopsia este o procedură medicala prin care se prelevează o bucată de piele (țesut) pentru a fi examinată la microscop.

Imagistica

Metodele imagistice de testare: ecografia, RMN, CT, etc pot fi utile in stabilirea unui diagnostic de lupus și în urmărirea evoluției bolii în timp.

În funcție de necesități, medicul poate prescrie efectuarea și a altor analize/teste pentru a stabilii diagnosticul și a urmării evoluția bolii.

Diagnosticul de lupus, este unul complex bazat pe mai multe teste/analize, pe anamneză (consultație medicală), istoricul medical la pacientului și familiei. Un rezultat modificat al unei analize medicale poate fi nerelevant într-un context medical mai larg.