Aşa cum am arătat, lupusul eritematos sistemic (LES) poate afecta aproape oricare dintre organele corpului nostru. Cu toate acestea, o persoană cu lupus nu este expusă în mod obligatoriu tuturor acestor consecinţe. Dar, pentru că ele pot apărea de la debutul bolii, dar şi pe parcurs, trebuie să fim capabili să le identificăm şi să ştim că lupusul poate fi cauza apariţiei lor.

În anumite cazuri, efectele activităţii lupusului asupra organismului se aseamănă ori sunt identice cu cele ale altor afecţiuni sau cu cele cauzate chiar de medicaţia administrată pentru lupus. De aceea, pentru a beneficia de un tratament adecvat, este necesară identificarea corectă a cauzei afecţiunii.

Efectele activităţii lupusului asupra sistemului cardio-pulmonar - inima, vasele de sânge şi plămânii

Inima

Afectare inimii este una dintre complicaţiile cele mai grave pe care le cauzează lupusul.

Efectuarea analizelor de sânge, a radiografiilor, a electrocardiogramei sau a ecografiei pot arăta dacă inima a fost afectată.

• Pericardita - o inflamaţie a pericardului, sacul care înveleşte inima. Simptomele resimţite sunt durerile ascuţite în zona pieptului şi, uneori, senzaţia de respiraţie întreruptă. În mod normal, pericardita nu afectează inima, întrucât nu se răsfrânge asupra ţesutului acesteia. Cu toate acestea, inflamaţia cronică a pericardului poate duce la afectarea capacităţii de funcţionare a inimii.
• Miocardita - inflamarea ţesutului muscular al inimii. Simptomele pot fi dureri în piept şi bătăi rapide şi neregulate ale inimii, oboseală. Miocardita poate fi cauzată şi de virusuri sau bacterii. Deşi cazurile de afectare gravă a inimii sunt rare, totuşi se poate ajunge şi la insuficienţă cardiacă.
• Endocardita - o infecţie a valvelor inimii sau a stratului său intern (endocardul).
• Afectarea arterelor coronare - ateroscleroza - o îngustare a vaselor de sânge care împiedică circulaţia acestuia, putând duce la infarct. Poate cauza dureri violente în zona pieptului. Persoanele cu lupus sunt supuse unui risc crescut de a dezvolta ateroscleroză din cauza:
  • inflamaţiei provocate de lupus;
  • hipertensiunii cauzate de afectarea renală datorată bolii sau de medicaţia cu corticosteroizi;
  • unui nivel ridicat de colesterol cauzat de medicaţia cu corticosteroizi sau alimentației;
  • diabetului cauzat de medicaţia cu corticosteroizi sau alimentației;
  • unui stil de viaţă sedentar.

Sângele

Lupusul poate afecta componentele sângelui, în special celulele albe, celulele roşii şi trombocitele.

• Anemia - insuficienţa sau distrugerea celulelor roşii din sânge cauzată de lupus. În aceste situaţii, pielea şi ochii persoanei cu anemie capătă o tentă palidă. Anemia poate fi cauzată şi de anumite medicamente care pot irita stomacul, ducând la sângerări şi pierderi de celule roşii. Cel mai comun simptom resimţit este oboseala extremă.
• Leucopenia sau Neutropenia - caracterizată prin numărul scăzut de celule albe din sânge. Aceasta se datorează anticorpilor antileucocitari la care se adaugă tratamentul cu medicamente imunosupresive.
• Trombocitopenia (plachete sanguine) - numărul scăzut de trombocite cauzat de acţiunea anticorpilor antitrombocitari sau datorită consumului de trombocite în procesele de coagulare anormală. Se manifestă prin echimoze, peteșii sau sângerări nazale.
• Tromboza - coagularea anormală a sângelui din lupus poate cauza formarea unor cheaguri de sânge care, circulând prin organism, pot afecta funcţionarea acestuia. Astfel, deplasarea acestor cheaguri la nivelul sistemului venos al membrelor inferioare poate determina tromboza venoasă profundă manifestată prin dureri şi greutate în mişcarea membrelor, precum şi riscul deplasării unui embol către părţile superioare ale organismului. Un cheag în plămâni poate avea consecinţe grave, ducând până la insuficienţă respiratorie, iar la nivelul creierului, poate determina un accident vascular cerebral. De asemenea, poate afecta dezvoltarea normală a sarcinii, chiar avort sau moartea fătului. Coagularea anormală a sângelui poate fi semnalată de prezenţa anticorpilor antifosfolipidici.

Sistemul circulator

Inflamarea vaselor de sânge mici, aşa cum sunt capilarele, poate cauza spargerea acestora şi sângerări în interiorul ţesuturilor. Inflamarea vaselor de sânge de la nivelul pielii poate să se manifeste prin apariţia unor mici pete roşii sau vineţii numite peteşii sau purpură. Spargerea capilarelor de la nivelul creierului poate fi foarte periculoasă, determinând accidente vasculare hemoragice. Vasculita este cauzată de inflamarea pereţilor vaselor de sânge.

Simptomele vasculitei cauzate de lupus diferă în funcţie de ţesutul afectat şi pot include:

• febră;
• stare de rău;
• scăderea apetitului;
• scădere în greutate;
• dureri de cap;
• vedere neclară;
• ameţeli;
• atacuri;
• anomalii comportamentale.

Plămânii şi sistemul pulmonar

Inflamaţia cauzată de lupus poate afecta plămânii în diferite moduri, putând să se extindă asupra pleurei, asupra plămânilor înşişi, a vaselor de sânge care îi irigă ori a diafragmei.

• Pleurezia - inflamaţia pleurei, învelişul exterior al plămânilor. Simptomele sunt durerile ascuţite în anumite zone ale pieptului sau spatelui. Durerea se amplifică la respiraţia adâncă, strănut, tuşit sau râs. De asemenea, respiraţia poate fi întretăiată.
• Pneumonia - inflamarea ţesutului plămânilor. Simptomele sunt febra, dureri în piept, respiraţie întretăiată şi tuse.
• Pneumopatii interstiţiale difuze - cicatricile produse de inflamarea cronică a plămânilor pot bloca circulaţia oxigenului în plămâni. Simptomele sunt tusea, dureri în piept şi dificultăţi de respiraţie în timpul activităţilor fizice.
• Embolia pulmonară - cheaguri de sânge care, fiind plasate pe arterele ce ajung la plămâni, provoacă dureri în piept sau respiraţie întretăiată şi pot scădea, de asemenea, cantitatea de oxigen din plămâni. Riscul este mai ridicat pentru persoanele care prezintă anticorpi antifosfolipidici, au probleme vasculare ori un stil de viaţă sedentar.

Efectele lupusului asupra sistemului gastrointestinal

Lupusul poate afecta oricare dintre părţile sistemului gastrointestinal, precum şi organele învecinate, aşa cum sunt ficatul, pancreasul şi vezica biliară. Cauza acestor probleme nu este întotdeauna activitatea bolii; uneori efectele secundare ale medicamentelor pentru tratarea lupusului ori alte boli pot fi cauza.

• Tulburări de motilitate gastroesofagiană (reflux gastroesofagian cu disfagie) - inflamarea esofagului manifestată prin tulburări de deglutiţie (dureri la înghiţit care poartă numele de disfagie), greaţă, vărsături.
• Dificultăţi digestive - greaţă, vărsături, diaree sau constipaţie, precum şi sindromul colonului iritabil. Pot fi cauzate de medicamentele prescrise pentru tratarea lupusului, dar şi de activitatea lupusului.
• Colita ulcerativă şi boala Crohn - alte două boli autoimune. Simptomele cele mai frecvente sunt diareea însoţită de sângerări şi durerile abdominale. Persoanele cu lupus dezvoltă deseori colită ulcerativă, dar rareori boala Crohn.
• Peritonita şi ascita - inflamarea peritoneului însoţită, uneori, de o creştere a volumului de fluide în cavitatea abdominală. Simptomele sunt durerile abdominale severe, sensibilitate la atingerea abdomenului, greaţă, vărsături, febră şi/sau lipsa activităţii intestinului. Ascita poate fi cauzată şi de alţi factori, astfel că este necesar ca doctorul să analizeze care este cauza reală.
• Pancreatita - inflamarea pancreasului. Poate fi cauzată de lupus, de vasculită sau de unele medicamente administrate pentru lupus, aşa cum sunt corticosteroizii, imunosupresoarele şi diureticele. Pentru că vasculita pancreatică se tratează cu corticosteroizi, în timp ce pancreatita indusă medicamentos este tratată prin retragerea corticoterapiei, este foarte importantă diagnosticarea corectă şi o monitorizare atentă de către doctor.
• Afectarea ficatului - poate fi cauzată de vasculita hepatică, hepatita autoimună sau ciroza biliară primitivă. Ficatul poate fi afectat şi în cadrul cirozei hepatice cardiace sau afectării cu virus B sau/şi C. Persoanele cu lupus pot face şi icter ca urmare a hepatitei, cirozei sau obstrucţiei căilor biliare. Aspectul galben-pal al pielii şi al ochilor poate fi însă şi un semn al anemiei sau al pancreatitei. Dacă nivelul enzimelor hepatice este ridicat, cauza poate fi medicamentoasă, dar şi activitatea lupusului.
• Hepatita autoimună este o boală în care sistemul imun atacă ficatul, cauzând inflamarea acestuia. Oboseala este probabil simptomul cel mai frecvent. Alte simptome sunt mărirea volumului ficatului, aspectul galben al pielii şi al ochilor, erupţii sau mâncărimi ale pielii, dureri ale articulaţiilor, disconfort abdominal, un aspect anormal al vaselor de sânge la nivelul pielii, greaţă, vărsături, scăderea apetitului, urină de culoare închisă şi scaun deschis la culoare ori gri. Întrucât hepatita virală sau cea cauzată de anumite medicamente - aşa cum sunt antibioticele - au aceleaşi simptome ca hepatita autoimună, este necesar să fie efectuate analize pentru identificarea corectă a diagnosticului.
• Ulcerul Peptic - poate fi cauzat de tratamentul cu antiinflamatoarele nesteroidiene, dar şi de bacteria Helicobacter pylori, care poate fi prezentă la persoanele cu lupus din cauza predispoziţiei pentru infecţii.

Sistemul renal – Rinichii

• Nefrita lupică - inflamarea nefronilor, structura rinichilor care ajută la filtrarea sângelui, proces cauzat de activitatea lupusului. Netratată, nefrita lupică poate duce la afectarea permanentă a rinichilor şi insuficienţă renală, fiind necesară dializa sau transplantul renal. Nefrita lupică apare în cele mai multe cazuri în primii cinci ani de la debutul simptomelor de lupus şi afectează, de obicei, persoanele cu vârstele cuprinse între 20 şi 40 de ani. Se estimează că 40% dintre persoanele cu lupus şi două treimi dintre copiii cu lupus dezvoltă complicaţii ale rinichilor care necesită tratament şi monitorizare. Întrucât simptomele sunt atât de puţine, afectarea semnificativă a rinichilor poate avea loc înainte ca lupusul să fie diagnosticat. De obicei, primele semne ale nefritei sunt depistate de analizele de urină, analizele de sânge. Uneori este nevoie chiar de o biopsie a rinichilor. În funcţie de gradul de afectare al rinichilor şi de cantitatea de proteine care ajung în urină, putem vorbi de sindrom nefritic sau nefrotic. Simptomele nefritei lupice sunt:
  • umflarea bruscă şi inexplicabilă în mod special a extremităţilor sau a ochilor;
  • sânge în urină;
  • tensiune crescută;
  • aspect spumos al urinei;
  • urinare frecventă, mai ales noaptea.
  Cele mai multe persoane care au nefrită lupică vor avea o speranţă de viaţă normală atât timp cât continuă să primească un tratament adecvat.
• Alte complicaţii ale rinichilor:
  • Infecţii ale tractului urinar care cauzează urinări frecvente sau senzaţia de usturime la urinare;
  • Retenţia de lichide şi chiar afectarea funcţiilor rinichilor ca urmare a tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene, precum aspirina;
  • Nefrita interstiţială determinată de medicamentele antiinflamatoare sau antibiotice;
  • Tromboza sau vasculita determinate de lupus şi care pot afecta rinichii, cauzând chiar insuficienţă renală;
  • Cistita lupică - inflamarea învelişului intern al vezicii urinare - poate determina urinări frecvente asociate cu disconfort abdominal, inclusiv vărsături sau pierderi de greutate;

Efectele activității lupusului asupra sistemului nervos

Lupusul poate afecta, printre altele, sistemul nervos și creierul. Sunt mai mulți termeni pe care doctorii îi utilizează pentru a descrie aceasta: lupus neuropsihiatric, disfuncție neurocognitivă ori lupus al sistemului nervos central. Simptomele pot apărea brusc și pot să dispară, variind în funcție de localizarea și întinderea țesutului afectat. Aceste simptome pot fi prezente și în cazul altor afecțiuni, astfel încât diagnosticarea este adesea dificilă. Pentru multe persoane, un tratament adecvat va face ca efectele afectării sistemului nervos să fie complet reversibile.

Afectarea Sistemului Nervos Central (SNC)

Când lupusul afectează sistemul nervos central, se pot manifesta diferite simptome:

• migrene;
• stare de confuzie;
• oboseală;
• depresie;
• atacuri cerebrale;
• probleme de vedere;
• modificări bruște ale stării psihice;
• dificultăți de concentrare.

• Medicamentele utilizate pentru a trata lupusul, câteodată pot avea efecte secundare care cauzează simptome similare modului în care lupusul afectează SNC. Dacă aveți astfel de simptome, trebuie să consultați un neurolog pentru a determina dacă simptomele sunt efecte secundare ale medicamentelor sau sunt cauzate de lupus.
• Vasculita sistemului nervos central este o manifestare gravă a lupusului care are loc atunci când se inflamează vasele de sânge ale creierului. Caracterizată prin febră ridicată, amețeli, psihoză și imobilitatea gâtului asemănătoare simptomelor meningitei, vasculita SNC este cea mai periculoasă formă de lupus care poate afecta sistemul nervos și, de obicei, reclamă spitalizarea.
• Disfuncția cognitivă - Aproape jumătate dintre persoanele cu lupus acuză senzații de confuzie, oboseală, pierderi de memorie și dificultate în exprimarea ideilor. Aceste simptome sunt calificate ca disfuncție cognitivă. Disfuncția cognitivă reprezintă o „încetinire a gândirii”. Cauzele acestor simptome și motivele pentru care simptomele tind să apară și să dispară nu sunt cunoscute. A trăi cu disfuncție cognitivă poate fi foarte frustrant. Cu toate acestea, se poate învăța cum se poate îmbunătăți capacitatea de concentrare și reduce confuzia antrenând aceste capacități cu jocuri, puzzle, rebusuri, utilizând o agendă și stabilind un echilibru în activitățile zilnice pentru a reduce stresul.
• Durerea de cap provocată de lupus - în comparație cu restul populației, este mult mai probabil ca persoanele cu lupus să aibă mai des dureri de cap asemănătoare migrenelor. Acestea se aseamănă cu migrenele și se întâlnesc mai des la persoanele care suferă și de fenomenul Raynaud. Cu toate acestea, durerile de cap pot fi provocate și de vasculită, un simptom al lupusului activ cauzat de inflamarea vaselor de sânge. Dacă aveți dureri de cap care nu sunt ameliorate de medicația obișnuită, comunicați acest lucru medicului.

Sistemul nervos periferic (SNP)

Nervii sistemului nervos periferic controlează răspunsul motor și senzațiile, astfel că simptome de amorțeală sau furnicături ori incapacitatea de a mișca o parte a corpului pot apărea ca urmare a afectării acestor nervi de către lupus. Cunoscută ca neuropatie periferică, simptomele acestei afecțiuni sunt cauzate de inflamarea nervilor sau de compresia acestora ca urmare a umflării țesutului din jurul lor. Simptomele ce pot fi resimțite sunt următoarele:

• amorţeli la extremităţile membrelor;
• scăderea forţei la nivelul extremităţilor membrelor;
• probleme de vedere;
• dureri faciale;
• țiuit în urechi;
• amețeli;
• căderea pleoapelor;
• sindromul tunelului carpian;
• furnicături la nivelul extremităţilor.

Sistemul Nervos Autonom (SNA)

Sistemul nervos autonom reglează multe dintre funcțiile corpului care au loc aproape automat: bătaia inimii, presiunea sângelui, senzația de cald sau rece, funcțiile vezicii urinare sau ale intestinelor, secreția de adrenalină, respirația, transpirația și mișcarea mușchilor.

Simptomele determinate de anomalii în funcţionarea lui duc la următoarele:

• hipotensiune;
• amorțeală;
• senzația de usturime sau arsură;
• furnicături;
• confuzie mentală;
• dureri de cap;
• probleme gastrointestinale ca greață, vomă, constipație sau diaree.

• Fenomenul Raynaud - este o afecțiune generată de spasmul vaselor periferice. Ca reacție la temperaturi scăzute, vârfurile degetelor își schimbă culoarea în roșu, alb sau albastru. Raynaud poate cauza, de asemenea, dureri, înțepenirea degetelor sau senzația de furnicături. Persoanele care au aceasta afecțiune sunt sfătuite să evite temperaturile scăzute sau să poarte mănuși când este cazul.
• Livedo reticularis și eritemul palmar - se prezintă ca o reţea violacee situată în special la nivelul membrelor superioare şi inferioare.

Efectele Activității lupusului asupra sistemului musculo-scheletal

Nu este un lucru neobișnuit pentru persoanele cu lupus faptul că pot simţi dureri musculare (mialgii) sau să aibă inflamații ale unor grupe de mușchi (miozită), ceea ce cauzează o stare de slăbiciune și lipsă de putere. Mai mult de 90% dintre persoanele cu lupus simt dureri musculare sau ale încheieturilor la un moment dat pe parcursul bolii. De fapt, mai mult de jumătate dintre persoanele care dezvoltă lupus simt, ca prime simptome, dureri ale articulațiilor.

Simptomele pot avea cauze diferite, de aceea este important pentru doctor să verifice cauza problemelor, de vreme ce tratamentul va fi diferit în funcție de acestea.

• Artralgii - dureri articulare în special la nivelul articulaţiilor mici de la mâini şi picioare.
• Artrita lupică - inflamația articulațiilor determinată de lupus. Simptomele sunt durerile, umflarea şi rigiditatea articulațiilor. Articulațiile cele mai des afectate sunt articulaţiile mici, respectiv cele ale degetelor, încheieturile mâinii, genunchii, coatele, gleznele. O stare de rigiditate generală la trezire, de dimineață, care de obicei se reduce pe parcursul zilei este trăsătura specifică artritei lupice. Cu toate acestea, mai târziu pe parcursul zilei, pot fi simțite dureri, amorțire, imobilitate sau senzația de cald. De obicei, sunt afectate mai multe încheieturi și în mod simetric pe ambele părți ale corpului. Spre deosebire de artrita reumatoidă, artrita lupică tinde să afecteze și să distrugă mai puțin încheieturile. În cazuri rare, persoanele cu lupus vor suferi deformări ale articulațiilor mâinilor și ale picioarelor asociate cu slăbirea cartilagiului și a oaselor.
• Atrofia musculară (pierderea forței musculare) - poate apărea dacă artrita devine cronică. Atunci când articulațiile dor avem tendința sa evităm mișcarea. Lipsa mișcării duce la pierderea masei musculare.
• Miozita lupică - inflamația mușchilor scheletali provocată de lupus. Cauzează o stare de slăbiciune. Miozita lupică afecteaza cel mai adesea mușchii gâtului, pelvisului, coapselor, umerilor și brațelor. Ca urmare, unele dintre primele simptome care pot apărea sunt dificultatea de a urca scările sau de ridicare din poziția șezândă. Simptome ulterioare pot fi dificultatea de a ridica obiecte pe un raft, ridicarea brațului pentru a peria părul, ridicarea din cadă sau chiar ridicarea capului de pe pernă și întoarcerea lui. Un program de exerciții fizice supravegheat de un terapeut poate ajuta la recâștigarea forței și funcțiilor musculare normale.
• Slăbiciunea musculară indusă de medicamente - un efect secundar al anumitor medicamente utilizate pentru a trata lupusul și afecțiunile ce decurg din acesta. În aceste situații, medicul curant poate decide diminuarea dozei de medicamente sau stoparea administrării acestora.
• Tendinita și burșita - inflamația tendonului și a bursei articulare (un mic sac ce conține un fluid alunecos și se găsește în apropierea articulațiilor, permițând mușchilor, oaselor și tendoanelor să se miște cu ușurință). Durerea este simptomul cel mai des întâlnit în ambele afecțiuni. Cel mai frecvent sunt afectate coatele, degetele și umerii. În plus, tendoanele și bursa sunt învelite de membrana sinovială, care este o țintă a inflamației în artrita lupică.
• Sindromul tunelului carpian - presiunea exercitată asupra nervului central al încheieturii mâinii ca urmare a inflamării acesteia. Este caracterizată prin senzații de furnicături, amorțeală și durere în degete care uneori afectează întreaga mână. Sunt mai multe afecțiuni care pot cauza acest sindrom.
• Osteoporoza - produsă în special de tratamentul cu corticosteroizi duce la rarefierea structurii osoase care poate provoca tasări şi fracturi ale oaselor.
• Necroza avasculară a oaselor (numită și necroză aseptică sau osteonecroză) - apariția unor fisuri ale oaselor. Poate fi cauzată de tratamentul cu corticosteroizi. Şoldurile, umerii și genunchii sunt zonele cele mai afectate de necroza avasculară, iar simptomele inițiale sunt durerile resimțite în articulații, mai ales atunci când sunteți angajați în activități care presupun purtarea unor greutăți, așa cum sunt mersul, alergatul sau ridicatul unor obiecte. Aceste tipuri de mișcari vor fi îngreunate de scăderea mobilităţii, spasme musculare și o capacitatea redusă de a utiliza articulațiile afectate. Dacă afectarea devine mai gravă, durerea se poate resimți și în timpul repaosului. În prezent nu există niciun tratament care să trateze această afecțiune. În cazurile cele mai grave, intervenția chirurgicală (protezele) poate da rezultate în ușurarea durerilor și îmbunătățirea mobilității și a funcțiilor.

Afecţiunile orale cauzate de lupus

Mucoasa orală ori învelişul interior al cavităţii bucale reprezintă una dintre ţintele frecvente ale lupusului. Ulceraţiile orale reprezintă afectarea ţesutului la nivelul cavităţii orale (buze, limbă, gingii, palat, obraz) şi sunt un criteriu important pentru diagnosticarea lupusului.

Leziuni specifice

• Aftele orale - deşi sunt întâlnite şi la persoanele fără lupus, în cazul pacienţilor cu lupus, frecvenţa, întinderea şi perioada de vindecare sunt mai mari decât în mod obişnuit. Apariţia lor este asociată cu un puseu al bolii care afectează şi alte organe.
• Leziunile specifice lupusului eritematos discoid - cea mai comună formă de lupus cutanat, care afectează în special zona capului şi a gâtului. În cazul afectării mucoasei, pot apărea leziuni pe partea interioară a obrajilor şi pe buze care au forma unor cruste roşiatice înconjurate de o margine deschisă la culoare, albicioasă.
• Leziunile specifice lupusului eritematos bulos - o formă gravă, dar rară de lupus în care anticorpii distrug cavitatea bucală şi pielea. Se manifestă prin prezenţa unor pustule în zona capului şi a gâtului. Braţele şi picioarele pot fi, de asemenea, afectate. Leziunile se pot extinde şi în zona gurii, a esofagului, a laringelui, a traheei, zonei genitale şi a ochilor. Biopsia şi analizarea mucoasei sau a pielii şi verificarea prezenţei anticorpilor anti-colagen de tip VII sunt teste specifice pentru diagnosticarea acestui tip de lupus.

Leziuni al mucoasei nespecifice care pot apărea în cazul bolnavilor de lupus

Apar ca urmare a tratamentelor imunosupresive sau a altor terapii la care sunt supuşi pacienţii cu lupus.

• Herpes simplex labialis - la nivelul gurii. Faţă de herpesul care afectează destul de frecvent persoanele care nu au lupus, în cazul lupicilor aflaţi sub tratament imunosupresiv, leziunile provocate de herpes tind să apară mai frecvent şi să se trateze într-un interval de timp mai lung.
• Sindromul Stevens-Johnson - o complicaţie rară a leziunilor provocate de herpes. Ca şi în cazul herpesului, acest sindrom este provocat de medicamente anticonvulsive, antibiotice ori analgezice. Persoanele cu acest tip de afecţiune vor avea leziuni extinse în zona ochilor, a gurii, a nasului, zonei genitale şi pe piele, leziuni care apar, de obicei, la un interval de două până la patru săptămâni de la apariţia erupţiilor provocate de herpes. Aceste leziuni sunt numite şi „ţinte” din cauza formei lor rotunde. Când acestea se extind şi se unesc se impune chiar spitalizarea. Întrucât persoanele cu lupus sunt mai des expuse tratamentelor cu medicamentele amintite mai sus, riscul de a dezvolta acest sindrom este mai crescut.
• Candidoza orală - este o complicaţie destul de comună cauzată, în cazul lupicilor, de tratamentul imunosupresiv. Se manifestă prin apariţia unor cruste alb-roşiatice care afectează gura şi se extind uneori asupra esofagului. Leziunile sunt de obicei asimptomatice, dar uneori pot provoca senzaţia de arsură şi dificultăţi la înghiţire.
• Infecția cu HPV - datorită tratamentul imunosupresiv, lupicii sunt predispuși infecţiei cu Virusul Papiloma Uman (HPV). Există peste 100 de varietăți ale virusului HPV, unele pot cauza apariția negilor și verucilor, în timp ce altele pot provoca diferite tipuri de cancer: de col uterin, al anusului, penisului, vaginului sau gâtului (orofaringian).

Prezența anticorpilor antifosfolipidici

Anticorpii antifosfolipidici afectează funcţionarea normală a vaselor de sânge. De obicei cauzează apariţia de cheaguri de sânge în vasele de sânge (tromboză), ori îngustarea sau producerea de iregularităţi ale vaselor de sânge (vasculopatie).

Există mai multe tipuri de anticorpi antifosfolipidici. Cei mai des monitorizaţi sunt lupusul anticoagulant, anticorpii anticardiolipinici şi anti-β2 (beta-2) glicoproteină 1. Există însă o paletă largă de anticorpi implicaţi în coagularea defectuoasă care pot fi de asemenea monitorizaţi.

Aceşti anticorpi pot să dispară sau să apară ca oricare dintre ceilalţi anticorpi specifici bolii. De asemenea, trebuie reţinut că prezenţa lor nu indică în mod obligatoriu că o persoană are lupus.

Prezenţa acestor anticorpi poate creşte riscul apariţiei unor probleme generate de coagularea anormală a sângelui: tromboflebită, gangrenă, accidente vasculare cerebrale, avorturi, infarct miocardic.

Efectele activității lupusului asupra ochilor

Efectele pe care lupusul le poate produce asupra ochilor sunt:

• Uscăciunea ochilor - aproximativ 20 % dintre persoanele cu lupus au, totodată, şi Sindromul Sjögren, o afecţiune în care glandele lacrimare nu produc suficiente lacrimi pentru a umezi şi proteja ochiul. Simptomele tipice sunt senzaţiile de iritaţie, arsură, mâncărime a ochilor, senzaţia de obiect străin în ochi ori vederea înceţoşată.
• Sclerita - reprezintă inflamarea sclerei, învelişul exterior al ochiului, ceea ce dă acesteia un aspect roşu şi provoacă dureri. Constituie, de obicei, unul dintre primele semne ale bolii.
• Schimbări ale vaselor de sânge din retină - o irigare insuficientă a ţesutului ocular cu sânge, ce poate afecta vederea. Ocluzia venoasă retiniană şi ocluzia arterială retiniană sunt posibile, dar în cazuri rare, fiind specifice mai ales în cazurile de afectare a sistemului central nervos de către lupus.
• Afectarea învelişului coroid al ochilor - un exces de fluid între învelişurile retinei. Există o asociere între afecţiunea coroidală cauzată de lupus şi afectarea vaselor de sânge din întregul organism.
• Leziuni are nervilor care controlează musculatura oculară şi ale nervilor relaționați cu vederea - afectarea nervilor cranieni poate cauza o vedere neclară, dublată sau instabilă, reflexe slăbite ale retinei şi ale pleoapelor. Leziunile fibrelor nervoase din creier pot cauza halucinaţii şi pierderea vederii periferice ori a vederii centrale.

Unele medicamente pot avea efecte secundare care afectează vederea. De exemplu, hidroxiclorochina poate cauza toxicitate retiniană dacă este luată în doze mari mai mult timp. Este recomandată efectuarea unor controale regulate ale ochilor pentru persoanele care iau acest medicament.

Osteoporoza

În cazul persoanelor cu lupus, riscul de a dezvolta osteoporoză este de cinci ori mai crescut faţă de restul persoanelor. Unul dintre factorii care influenţează apariţia acestei afecţiuni este tratamentul cu cortizon. În plus, durerea cauzată de lupus poate duce la sedentarism, crescând astfel riscul de a avea osteoporoză.

Studiile au arătat că această afecţiune poate fi determinată de însăşi activitatea bolii. Efectuarea regulată a testelor (osteodensitometria/DEXA) care arată care este densitatea osoasă poate ajuta la prevenirea şi tratarea adecvată a osteoporozei.

Este important să reţineţi că o persoană cu lupus nu va avea în mod necesar de suportat toate aceste efecte ale bolii! De altfel, lupusul este denumit şi „boala cu 1000 de feţe” pentru că se manifestă diferit de la o persoană la alta. Cu toate acestea, trebuie să fiţi preveniţi de existenţa anumitor efecte ale bolii sau ale medicaţiei prescrise pentru lupus, astfel încât să fie identificate în mod corect cauzele.

Pe de altă parte, nu orice afecţiune care apare după ce aţi fost diagnosticat cu lupus este un efect al acestei boli! Astfel, nu orice durere de cap, iritaţie pe piele ori stare de rău sunt întotdeauna semne că lupusul e mai activ. Pot fi cauze independente de această afecţiune şi e bine să insistaţi ca medicul să identifice corect diagnosticul, întrucât, de cele mai multe ori, tendinţa este de a pune orice simptom pe seama lupusului.