2. Simptome și diagnostic?
- leziuni ale pielii sau erupții cutanate, în special pe brațe, mâini, față, gât sau spate (zonele fotoexpuse);
- erupții cutanate în formă de fluture pe obraji și nas;
- articulații dureroase, artrită, care afectează mai ales mâinile, coatele, genunchii și gleznele;
- edeme (umflarea mâinilor și a picioarelor) din cauza afectării renale;
- căderea părului sau alopecia;
- Fenomenul Raynaud --#include degetele capătă o culoare albă sau albastră atunci când sunt expuse la frig;
- ulcere bucale sau nazale;
- apariția unor erupții pe piele sau alte simptome cauzate de expunerea la lumină ultravioletă (în general la soare);
- febră;
- stări de greață;
- anxietate, depresie, dureri de cap și pierderi de memorie;
- oboseală prelungită sau extremă (stare de epuizare);
- pierderea sau creștere în greutate nejustificată;
- dureri în piept în cazul respirației profunde sau senzația de respirație întreruptă;
- convulsii;
- învinețire ușoară;
- coagularea anormală a sângelui;
- anemie.
Pentru a suspecta diagnosticul de lupus nu trebuie să existe toate aceste simptome în același
timp, ci doar unele dintre ele.
Afecţiunea se manifestă diferit de la o persoană la alta și poate
avea perioade active şi perioade de remisie, când simptomele nu mai apar. În timp, pot
apărea însă noi simptome.
În cazul în care suspectăm că am avea lupus, întrucât diagnosticarea este greu de realizat,
trebuie neapărat să ne adresăm unor doctori specializați şi cu experienţă în tratarea
lupusului. Cu cât suntem mai repede diagnosticați, cu atât avem șanse mai mari ca
afecţiunea să nu dobândească o manifestare mai gravă. Echipa de medici căreia putem să ne
adresăm este formată din:
- medicul de familie (care vă face trimitere către medicul specialist);
- medicul reumatolog/medicul internist (atunci când sunt afectate articulațiile sau dacă este o situaţie foarte sugestivă pentru lupusul eritematos sistemic);
- medicul dermatolog (pentru afectarea pielii);
- medicul nefrolog (pentru afectarea rinichilor);
- medicul neurolog (pentru afecțiunile sistemului nervos);
- medicul hematolog (pentru afectarea sângelui).
O persoană, în funcție de modul de manifestare a lupusului, se poate adresa unui singur
medic sau mai multor medici, idealul fiind ca aceștia să coopereze în tratarea pacientului.
În funcție de necesități, pot fi consultați și alți medici, având alte specializări.
Pentru copii și adolescenții care nu au ajuns la vârsta majoratului, medicul pediatru este cel
care se va ocupa de tratarea lupusului. Întrucât în cazul tinerilor boala se poate manifesta
imprevizibil și uneori destul de agresiv, este bine ca pediatrul să aibă experiență în tratarea
pacienților cu lupus.
Diagnosticarea acestei afecţiuni este dificilă, întrucât simptomele diferă foarte mult de la o
persoană la alta. În plus, manifestările lupusului se pot asemăna cu cele ale altor afecţiuni,
mai ales cu cele autoimune, fiind foarte greu să se facă o diferență exactă între acestea.
În vederea stabilirii diagnosticului, medicul va avea în vedere simptomele curente ale
pacientului, rezultatul analizelor, istoricul medical al persoanei, dar și pe cel al membrilor
familiei (bunici, părinți, frați, surori, verișori, unchi, mătuși).
Pentru a avea un diagnostic sigur de lupus, medicii consideră că trebuie întruniţi cel puțin 4 dintre indicatorilor de mai jos:
- erupții cutanate, în special eritemul în formă de fluture de la nivelul feței;
- artrită, manifestată prin dureri ale articulațiilor, inflamarea și imobilizarea acestora;
- ulcere ale mucoasei, care apar ca răni mici în mucoasa bucală și a nasului;
- fotosensibilitate, manifestată prin erupții cutanate sau alte simptome cauzate de expunerea la undele ultraviolete (în general razele soarelui);
- erupții roșiatice și solzoase pe piele, care produc cicatrici;
- rezultate ale analizelor de sânge care indică anemie hemolitică (un număr scăzut al celulelor roșii), leucopenie și limfopenie (număr scăzut al celulelor albe din sânge) sau trombocitopenie (număr scăzut al trombocitelor);
- rezultate pozitive ale analizelor care indică tulburări imunologice, cum este prezenţa anticorpilor antinucleari, anti-Sm, anti ADN, sau a anticorpilor antifosfolipidici;
- rezultate ale analizelor care indică afectare renală - cantitate mare de proteine în urină;
- serozite: inflamații ale membranei din jurul plămânilor (pleurezie) sau al inimii (pericardită);
- tulburare neurologică: convulsii sau psihoză.
Deși nu sunt incluse între indicatori de mai sus, următoarele simptome pot ajuta, de asemenea, la diagnosticarea lupusului:
- febră;
- oboseală extremă sau prelungită;
- căderea părului;
- fenomenul Raynaud.
- leziuni ale pielii sau erupții cutanate, în special pe brațe, mâini, față, gât sau spate (zonele fotoexpuse);
- erupții cutanate în formă de fluture pe obraji și nas;
- articulații dureroase, artrită, care afectează mai ales mâinile, coatele, genunchii și gleznele;
- edeme (umflarea mâinilor și a picioarelor) din cauza afectării renale;
- căderea părului sau alopecia;
- Fenomenul Raynaud --#include degetele capătă o culoare albă sau albastră atunci când sunt expuse la frig;
- ulcere bucale sau nazale;
- apariția unor erupții pe piele sau alte simptome cauzate de expunerea la lumină ultravioletă (în general la soare);
- febră;
- stări de greață;
- anxietate, depresie, dureri de cap și pierderi de memorie;
- oboseală prelungită sau extremă (stare de epuizare);
- pierderea sau creștere în greutate nejustificată;
- dureri în piept în cazul respirației profunde sau senzația de respirație întreruptă;
- convulsii;
- învinețire ușoară;
- coagularea anormală a sângelui;
- anemie.
Afecţiunea se manifestă diferit de la o persoană la alta și poate avea perioade active şi perioade de remisie, când simptomele nu mai apar. În timp, pot apărea însă noi simptome.
În cazul în care suspectăm că am avea lupus, întrucât diagnosticarea este greu de realizat, trebuie neapărat să ne adresăm unor doctori specializați şi cu experienţă în tratarea lupusului. Cu cât suntem mai repede diagnosticați, cu atât avem șanse mai mari ca afecţiunea să nu dobândească o manifestare mai gravă. Echipa de medici căreia putem să ne adresăm este formată din:
- medicul de familie (care vă face trimitere către medicul specialist);
- medicul reumatolog/medicul internist (atunci când sunt afectate articulațiile sau dacă este o situaţie foarte sugestivă pentru lupusul eritematos sistemic);
- medicul dermatolog (pentru afectarea pielii);
- medicul nefrolog (pentru afectarea rinichilor);
- medicul neurolog (pentru afecțiunile sistemului nervos);
- medicul hematolog (pentru afectarea sângelui).
O persoană, în funcție de modul de manifestare a lupusului, se poate adresa unui singur medic sau mai multor medici, idealul fiind ca aceștia să coopereze în tratarea pacientului. În funcție de necesități, pot fi consultați și alți medici, având alte specializări. Pentru copii și adolescenții care nu au ajuns la vârsta majoratului, medicul pediatru este cel care se va ocupa de tratarea lupusului. Întrucât în cazul tinerilor boala se poate manifesta imprevizibil și uneori destul de agresiv, este bine ca pediatrul să aibă experiență în tratarea pacienților cu lupus.
Diagnosticarea acestei afecţiuni este dificilă, întrucât simptomele diferă foarte mult de la o persoană la alta. În plus, manifestările lupusului se pot asemăna cu cele ale altor afecţiuni, mai ales cu cele autoimune, fiind foarte greu să se facă o diferență exactă între acestea.
În vederea stabilirii diagnosticului, medicul va avea în vedere simptomele curente ale pacientului, rezultatul analizelor, istoricul medical al persoanei, dar și pe cel al membrilor familiei (bunici, părinți, frați, surori, verișori, unchi, mătuși).
Pentru a avea un diagnostic sigur de lupus, medicii consideră că trebuie întruniţi cel puțin 4 dintre indicatorilor de mai jos:
- erupții cutanate, în special eritemul în formă de fluture de la nivelul feței;
- artrită, manifestată prin dureri ale articulațiilor, inflamarea și imobilizarea acestora;
- ulcere ale mucoasei, care apar ca răni mici în mucoasa bucală și a nasului;
- fotosensibilitate, manifestată prin erupții cutanate sau alte simptome cauzate de expunerea la undele ultraviolete (în general razele soarelui);
- erupții roșiatice și solzoase pe piele, care produc cicatrici;
- rezultate ale analizelor de sânge care indică anemie hemolitică (un număr scăzut al celulelor roșii), leucopenie și limfopenie (număr scăzut al celulelor albe din sânge) sau trombocitopenie (număr scăzut al trombocitelor);
- rezultate pozitive ale analizelor care indică tulburări imunologice, cum este prezenţa anticorpilor antinucleari, anti-Sm, anti ADN, sau a anticorpilor antifosfolipidici;
- rezultate ale analizelor care indică afectare renală - cantitate mare de proteine în urină;
- serozite: inflamații ale membranei din jurul plămânilor (pleurezie) sau al inimii (pericardită);
- tulburare neurologică: convulsii sau psihoză.
Deși nu sunt incluse între indicatori de mai sus, următoarele simptome pot ajuta, de asemenea, la diagnosticarea lupusului:
- febră;
- oboseală extremă sau prelungită;
- căderea părului;
- fenomenul Raynaud.
