În RCUH diareea cu sânge este cel mai frecvent simptom. În BC simptomele principale sunt: diareea cronic (cu sau fără sânge), durerile abdominale persistente și scăderea în greutate. Lipsa poftei de mâncare și oboseala cronică pot fi întâlnite în ambele afecțiuni. Atât în BC cât și RCUH perioadele de acutizare a bolii sunt adesea imprevizibile, fiind urmate de perioade de remisiune când starea pacientului este vizibil îmbunătățită până la dispariția simptomelor.

Unii pacienți pot avea dureri articulare, inflamații la nivelul ochilor, ulcerații în zona bucală sau leziuni la nivelul pielii. În BC pot apare abcese și fistule perianale.

Cine și când

Ambele sexe sunt afectate în egal masură. RCUH și BC se pot declanșa la orice vârsta, cel mai uzual între 10 și 40 de ani. În ultimii ani s-a observat o creștere a numărului persoanelor suferind de BC în special în rândul tinerilor. În România frecvența acestor boli este deocamdată mai mică comparativ cu populația occidentală, afecțiunile apar mai târziu și au o evoluție mai blândă.

Durata

Fiind boli cronice se întind pe durata întregii vieți, cu perioade de acalmie (remisiune) urmate de perioade de reactivare. În prezent, nu există nici un tratament care să vindece aceste afecțiuni, cu excepția chirurgiei care îndepărtează intestinul gros în RCUH.

Cauza bolii este încă necunoscută. Ipoteza actuală este că, la persoanele predispuse genetic, se produce o reacție anormală a sistemului imunitar împotriva florei bacteriene intestinale proprii. Astfel se declanșează un răspuns inflamator inadecvat care determină leziunile de la nivelul intestinului subțire și gros. Posibilii factori declanșatori sunt: bacterii, virusuri, aditivi alimentari, fumatul, dar fără dovezi concludente până în prezent.

Cum este afectată viața pacientului

Oamenilor le este dificil să înțeleagă BII, dar nu pot fi acuzați, chiar și pacienților le este destul de greu să-și înțeleagă afecțiunea, datorită caracterului său imprevizibil.

BII te poate pune în posturi dificile, dar e important să explici familiei, prietenilor, colegilor că nevoile tale sunt imediate.

Calitatea vieții este afectată în perioadele de reactivare, variabil în funcție de tipul bolii și severitatea sa, dar poate fi normală în perioadele de remisiune. Efortul fizic, posibilitatea de a călători, capacitatea de a avea copii sănătoși și integrarea socio-profesională sunt aspecte influențate de evoluția bolii.

Tratamentul trebuie să fie personalizat în funcție de tipul bolii, severitate, localizare și răspuns la terapii anterioare de și strict supravegheat de medicul gastroenterolog.

AUTOMEDICAȚIA NU AJUTĂ ȘI POATE DECLANȘA REACȚII ADVERSE GRAVE.

Există terapie de atac (a puseurilor) și de menținere a vindecării leziunilor. Puseurile ușoare-moderate se tratează ambulator, cu derivate de acid 5 aminosalicilic local (supozitoare/clisme) și/sau oral (mai eficiente în RCUH) sau cu corticosteroizi oral. Puseurile severe necesită internare, tratament cu corticosteroizi administrați injectabil și în cazul lipsei de răspuns, imunosupresoare sau terapie biologică. În caz de eșec, se impune intervenția chirurgicală. Chirurgia este curativă în RCUH prin îndepărtarea întregului colon însă vizează doar segmentele de intestin compromis (îngustate, perforate, inflamate) în BC.

Tratamentul de menținere este necesar pe termen lung și se realizează cu derivate de acid 5 aminosalicilic (în RCUH), cu imunosupresoare în cazurile cu inflamație persistentă sau cu terapie biologică la pacienții cu boală severă care nu răspund la tratamentul convențional. În BC se utilizează antibiotice în boala perianală sau post-rezecție chirurgicală.

Pentru că evoluția bolii este imprevizibilă, este preferabil să fii mereu cu un pas inaintea ei.