Sunt trei stagii sau faze ale acestei afecţiuni, fiecare având propriile semne şi simptome: stadiul alergic, etapa eozinofilică şi etapa vasculitică.

Stadiul alergic: este în mod normal primul stadiu al acestei afecţiuni. Este marcat de un număr de reacţii alergice incluzând:

• Astmul, semnul primar al sindromului Churg-Strauss. În cazul în care pacientul a avut deja astm, atunci când sindromul se declanşează, simptomele se înrăutaţesc iar pacientul poate avea nevoie de steroizi pentru a le ţine sub control
• Rinita alergică ce afectează mucoasa nazală cauzând senzaţia de strănut, rinoree (secreţie nazală) şi mâncărime.
• Inflamarea şi durerea în zona sinusurilor (sinuzită) ce poate duce la durere în zona feţei, dezvoltarea polipilor nazali.

Etapa eozinofilică: eozinofilul este un tip de celulă albă din sânge ce ajută sistemul imun să lupte împotriva anumitor infecţii. În mod normal, eozinofilii sunt în număr mic în sânge dar în cazul sindromului Churg-Strauss, numărul acesta din sânge şi anumite ţesuturi creşte cauzând probleme serioase. Semnele şi simptomele depind de locul sau ţesutul afectat. Cel mai des afectaţi sunt plămânii şi sistemul digestiv incluzând stomacul şi esofagul:

• Febra
• Pierderea apetitului
• Pierderea în greutate
• Astmul
• Oboseala cronică
• Tuse
• Durerea abdominală
• Sângerări gastrointestinale

Etapa vasculitică: trăsătura emblematică a acestei etape este inflamaţia severă a vaselor de sânge (vasculita). Îngustând vasele de sânge, inflamaţia reduce circulaţia sângelui către anumite organe vitale şi ţesuturi din corp incluzând pielea, inima, sistemul nervos periferic, muşchii, oasele şi tractul digestiv. Ocazional, rinichii pot fi de asemenea afectaţi. În timpul acestei etape puteţi simţi o stare generală de rău cu slăbiciune şi oboseală cronică, puteţi scade în greutate neintenţionat, iar ganglionii limfatici se pot inflama. În funcţie de ce organe sunt afectate, puteţi să aveţi următoarele simptome:

• Iritaţii sau inflamaţii la nivelul pielii
• Inflamaţii şi dureri la nivelul articulatiilor
• Senzaţia de amorţeală şi durere severă la nivelul picioarelor şi/sau mâinilor
• Durere abdominală severă
• Diaree, stare de vomă
• Dificultăţi de respiraţie
• Tuse cu sânge
• Dureri în piept
• Bătăi neregulate ale inimii
• Sânge în urină

Teste ale sângelui: atunci când sistemul imun atacă propriile ţesuturi aşa cum se întâmplă în cazul sindromului Churg-Strauss, se formează nişte proteine numite autoanticorpi. Un test al sângelui poate detecta anumiţi autoanticorpi din sânge ce sugerează, dar nu confirmă, diagnosticul de sindrom Churg-Strauss. Un alt test poate măsura nivelurile de eozinofili, numărul crescut al acestora fiind un alt semn al acestei afecţiuni.

Radiografii, computer tomograf şi RMN pot de asemenea să fie de folos pentru a căuta anumite anormalităţi din plămâni şi sinusuri.

Biopsia ţesutului afectat pentru a confirma sau exclude prezenţa vasculitei.

Nu există tratament care să vindece această afecţiune dar cu medicaţia potrivită, pacienţii pot ţine simptomele sub control şi pot avea o viaţă normală.

Medicamente folosite în tratarea acestui sindrom sunt:

• Corticosteroizii: prednisonul sau medrolul este cel mai comun tratament pentru pacienţii cu Churg-Strauss. Doctorul vă poate prescrie o doză mare de corticosteroizi pentru a ţine sub control simptomele agresive cât mai repede.
• Medicamente imunosupresive: azathioprina, methotrexat sunt folosite pentru a reduce reacţia agresivă a sistemului imun asupra propriilor ţesuturi.
• Globulina imună: prescrisă ca o perfuzie o dată pe lună este pentru pacienţii care nu au răspuns la alte scheme de tratament