Cele mai comune semne ale artritei juvenile sunt inflamarea persistentă, durerea şi rigiditatea încheieturilor în special la trezire.

Durerea poate limita mişcările articulaţiei afectate. Artrita idiopatică juvenilă afectează cel mai des genunchii, încheieturile mâinilor şi picioarelor.

Unul din primele simptome ce pot apărea este şchiopătarea mai ales dimineaţa datorită genunchiului afectat.

Pentru a fi clasificată ca artrită juvenilă, simptomele trebuie să apară înaintea vârstei de 16 ani. Doctorii suspectează Artrita idiopatică juvenilă dar şi alte câteva posibile afecţiuni atunci când copilul prezintă simptome ca: inflamarea, durerea şi rigiditatea articulaţiilor, iritaţiile apărute fără o anumită cauză şi febra asociată cu inflamarea ganglionilor limfatici sau inflamarea organelor interne.

Pentru diagnosticarea acestei afecţiuni sunt necesare mai mule tipuri de teste ce vă vor fi recomandate de doctorul specialist. Acesta va examina cu atenţie pacientul şi va lua în considerare atât rezultatele testelor cât şi istoricul medical al copilului.

• Hemograma completă, un test al sângelui extrem de comun, folosit pentru a evalua componentele celulare de bază ale sângelui, incluzând celulele roşii, celulele albe, şi plachetele ce joacă un rol important în procesul de coagulare. Anormalităţile în numărul şi aspectul acestor celule pot fi dovezi solide în diagnosticarea multor afecţiuni.
• Hemocultura (cultura de sânge) este un test pentru a determina bacteriile ce cauzează infecţiile din fluxul sangvin. Acest test se poate face pentru a exclude posibilitatea unei infecţii.
• Examinarea măduvei osoase se face pentru a exclude posibilitatea unei afecţiuni ca leucemia.
• Rata de sedimentare a eritrocitelor (hematiilor) care măsoară timpul în care celulele roşii din sânge se depun pe fundul fiolei. Această rată creşte de obicei în cazul persoanelor ce au o inflamaţie în corp.
• Un test al sângelui pentru a determina factorul reumatoid şi Ac. Anti peptid ciclic citrulinat, anticorpi produşi de sângele copiilor în anumite cazuri de ARJ. Dar este mult mai comun în cazul adulţilor cu poliartrită reumatoidă.
• Anticorpi antinucleari, un test al sângelui ce determină autoimunitatea. De asemenea este folosit în cazul pacienţilor cu ARJ pentru a determina cine este predispus la anumite probleme olfactive.

Se poate face şi o scanare a oaselor pentru a detecta schimbări ale articulaţiilor şi oaselor.

În anumite cazuri, doctorul specialist vă poate trimite la un doctor chirurg specializat în ortopedie, pentru a examina articulaţiile copilului dumneavoastră sau pentru a colecta fluid din articulaţii sau lichid sinovial pentru a le testa.

Cum se tratează?

Principalul scop al tratamentului este de a menţine un nivel ridicat al funcţionării fizice, sociale şi menţinerea calităţii vieţii.

Pentru atingerea acestor scopuri doctorii prescriu tratamente pentru a reduce inflamarea, menţinerea mobilităţii încheieturii afectate, reducerea durerii.

Majoritatea copiilor cu artrită juvenilă au nevoie de o schemă de tratament pentru a ţine sub control boala şi pentru a duce o viaţă normală.